Funcţionarii publici se împart în două categorii: A) cei fără cont pe Facebook şi B) cei cu cont pe Facebook.

Cei din categoria A) plimbă oamenii de la un ghişeu la altul, conjugă cu uşurinţă verbele ‘a emite adeverinţe’, ‘a tăia chitanţe’, ‘a rezolva facturi’ la timpul ‘săptămâna viitoare’, găsesc cu rapiditate greşeli până şi în cele mai bine întocmite şi complete dosare ce le sunt prezentate. Nu o fac din răutate. Este un mod primitiv de socializare. Se stabileşte o legătură între funcţionar şi tine. Neavând cont pe Facebook, este nevoit să te cheme de 3-4 ori în zile diferite doar pentru a vedea cum te-ai tuns, ce haine noi ţi-ai cumpărat, dacă eşti într-o relaţie şi jumătatea aşteaptă cuminte lângă tine. Dosarul are nevoie de multe acte aparent fără nicio legătură cu problema ta. Aşa află informaţii. Când te-ai născut, ce îţi place să cumperi, pe ce cărţi dai banii, ce liceu ai terminat, etc. Se întâmplă des să fii trimis la un ghişeu şi să stai degeaba la coadă. Desigur. Dar nu stai degeaba. De fapt, nu stai pentru tine. Ceilalţi funcţionari au ocazia să te vadă, să vadă noul prieten adăugat în listă. Opţiunea ‘friends updates’ implementată rudimentar la nivel de instituţie. Dacă te plac poate ai noroc să primeşti ‘add request’ şi din partea lor. Ciclul se repetă.

Pe de altă parte, celor din categoria B) le place să rezolve lucrurile cu minimum de complicaţii şi acte necesare. Dosarul tău, deşi incomplet, este procesat pe loc. Nu alergi între ghişee, nu stai la cozi. Primeşti rezultatul prin poştă. Totul se face rapid şi la obiect. Principiul e simplu: cu cât termină mai repede, cu atât pot sta mai mult pe Facebook în timpul serviciului.